Patologia bronsitei cronice si a emfizemului pulmonar

Bronsita cronica se asociaza cu hipertrofia glandelor producatoare de mucus ce se gasesc in submucoasa cailor respiratorii mari, cartilaginoase. Cuantificarea acestei modificari de ordin anatomic se numeste indice Reid. Acest indice Reid reprezinta raportul dintre grosimea glandelor submucoase si cea a peretelui bronsic. La cei fara antecedente de bronsita cronica acesta are o valoare medie de 0,44 +/- 0,09 iar la cei cu antecedente, raportul mediu este 0,52 +/- 0,08.
In plamanii pacientilor cu boala pulmonara cronica obstructiva, studiati post-mortem, s-a constatat ca sediul principal al obstructiei este in caile respiratorii mici, unde apar hiperplazia celulelor mucipare, celule inflamatorii in mucoasa si submucoasa, edemul, fibroza peribronsica, dopuri intraluminale de mucus, precum si hipertrofia mulculaturii netede. Epiteliul alveolar este atat tinta cat si sediul initierii inflamatiei in bronsita cronica. Inflamatia din bronsita difera de cea din astm in care predomina eozinofilele, din cauza neutrofilelor si a localizarii peribronsiolare ale modificarilor fibrotice. Epiteliul lezat poate elibera mici cantitati de substante reglatoare precum enzima de conversie a angiotensinei sau endopeptidaza neutra. Productia de sputa este stimulata de exocitoza crescuta din celulele secretorii, de mediatorii lipidici si produsii celulelor inflamatorii, indeosebi macrofage secretoare de mucus.
Emfizemul se clasifica in functie de tipul de interesare a unitatilor pulmonare la nivelul carora se fac schimburi gazoase (acinii pulmonari) , distal de bronhiile terminale. Emfizemul centroacinar. Datorita rezervei functionale mari a plamanului, trebuie sa fie afectate multe unitati pentru a aparea o disfunctie evidenta. Regiunile centrale distruse ale acinului au un raport marit ventilatie/perfuzie, pe cand cele periferice contin alveole de mici dimensiuni, "inghesuite" si cu raport mic ventilatie/perfuzie.
Odata cu varsta, frecvent la persoanele peste 50 de ani, spatiile aeriene se largesc si ductele alveolare cresc in diametru. Emfizemul panacinar intereseaza atat zonele centrale cat si pe cele periferice ale acinului. Daca procesul este extins, determina reducerea suprafetei de schimb gazos alveolo-capilar si pierderea proprietatilor elastice ale plamanului.