Colapsul Cardio-vascular, Stopul Cardiac si Moartea Subita cardiaca

Moartea subita si resuscitarea cardio- respiratorie

M1111088. Care afirmatii sunt adevarate legate de factorii de risc (FR) si anomaliile structurale implicati in moartea subita cardiaca (MSC)?

A. inaintarea in varsta este un FR important

B. nu exista diferente intre sexe privind succeptibilitatea la MSC

C. sindromul intervalului QT lung congenital este un FR ereditar specific de MSC D. cardiomiopatiile sunt exceptional cauza MSC

E. ateroscleroza coronariana este cea mai frecventa anomalie structurala asociata cu MSC (pag. 246)

M1111089. In care situatii evolutia dupa resuscitarea stopului cardiac este favorabila la pacienti cu boli extracardiace?

A. obstructie tranzitorie a cailor aeriene

B. infectii necontrolate

C. cancer

D. medicatie ce induce aritmii

E. dezechilibre electrolitice si metabolice severe tranzitorii (pag. 248)

M1111090. Care afirmatii sunt false privind stopul cardiac (SC) din infarctul miocardic acut?

A. resuscitarea in SC primar (prin fibrilatie ventriculara) este eficienta in majoritatea cazurilor

B. recidivele in SC primar (prin fibrilatie ventriculara) sunt frecvente

C. rata recurentei in SC secundar (prin fibrilatie ventriculara) este mai mare decat in SC primar

D. in SC secundar (prin fibrilatie ventriculara) instabilitatea electrica este mai importanta decat instabilitatea hemodinamica

E. SC secundar prin mecanism bradiaritmic poate necesita pacing (pag. 248)

M1111092. Care sunt afirmatiile adevarate legate de prevenirea recidivelor stopului cardiac (SC)

resuscitat in afara spitalului?

A. stimularea electrica programata de inducere a tahicardiei ventriculare sustinute sau a fibrilatei ventriculare este utila in alegerea medicamentelor antiaritmice

B. la administrarea antiaritmicelor (dupa stimularea electrica programata), rata SC recurent scade mai mult la pacientii cu fractie de ejectie sub 30% fata de cei cu fractie de ejectie peste 30%

C. amiodarona se poate administra empiric la pacientii la care nu se induc aritmii ventriculare severe la stimulare electrica programata

D. insertia unui defibrilator este o alternativa la tratamentul medicamentos

E. eficienta chirurgiei antiaritmice se apreciaza daca creste supravietuirea si daca nu se induc aritmii ventriculare severe la stimulare electrica programata (pag. 250)

M1211096. Colapsul cardiovascular poate fi cauzat de:

A. sincopa vasovagala

B. hipotensiunea arteriala cu sincopa

C. sincopa neurocardiogena

D. extrasistolia ventriculara

E. stopul cardiac (pag. 247)

M1211098. Interventia initiala si suportul vital de baza, in colapsul cardio-vascular, presupun:

A. observarea miscarilor respiratorii

B. stabilirea prezentei sau absentei pulsului carotidian

C. aplicarea sistematica a unei lovituri precordiale, chiar in lipsa posibilitatilor de monitorizare si defibrilare

D. degajarea cailor respiratorii

E. efectuarea resuscitarii cardio-respiratorii (pag. 249)

M1211099. Care dintre afirmatiile referitoare la resuscitarea cardio-respiratorie sunt corecte:

A. se indeparteaza corpii straini sau dantura falsa

B. o insuflare a plamanului se realizeaza dupa fiecare 5 compresii toracice, daca resuscitarea este realizata de 2 persoane

C. doua insuflari ale plamanului se realizeaza dupa 5 compresii toracice, daca resuscitarea este realizata de o singura persoana

D. sternul este apasat cu rata de aproximativ 80- 100/min; E. compresia toracelui va comprima cordul cu  3-5 cm (pag. 249)

M1211100. Tratamentul stopului cardiac secundar bradiaritmiilor sau asistolelor cuprinde:

A. intubarea prompta

B. continuarea resuscitarii cardio-respiratorii

C. socul electric extern

D. controlul hipoxemiei si acidozei

E. E.  administrarea de adrenalina si/sau atropina(pag. 250)

M1411107. Dintre modalitatile terapeutice folosite la pacientii supravietuitori ai unei morti subite la care s-a suspicionat implicarea unui maecanism ischemic cele mai eficiente s-au dovedit:

A. antiaritmicele din clasa Ic

B. betablocantele

C. blocantele de calciu

D. metodele de revascularizare miocardica

E. antiaritmicele din clasa III-a (pag. 248)

M1511108. Care dintre urmatoarele situatii clinice reprezinta cauze de stop cardiac prin scaderea acuta a debitului cardiac:

A. embolia pulmonara masiva

B. anafilaxia intensa

C. ruperea unui anevrism de aorta

D. ruptura cordului

E. pericardita postinfarct (pag. 247)

M1511110. Combaterea stopului cardiac secundar bradiaritmiilor sau asistolei se poate face prin urmatoarele manevre:

A. soc electric extern

B. administrarea de adrenalina intravenos

C. administrarea de atropina intravenos

D. resuscitarea respiratorie si masajul cardiac extern

E. administrarea de lidocaina intravenos (pag. 250)

M1511112. Care dintre urmatorii factori functionali asociati pot determina o anomalie structurala sa devina instabila clinic si sa conduca la moarte subita cardiaca:

A. dezechilibrele electrolitice (ex. hipopotasemia) B. hipoxemia, acidoza

C. efectele proaritmice ale medicatiei

D. starile febrile

E. toxinele cardiace (ex. intoxicatia cu cocaina) (pag. 246)

M1511113. Colapsul cardiovascular poate fi cauzat de:

A. tahicardia sinusala

B. bradicardia severa tranzitorie

C. hipertensiunea arteriala in puseu

D. cresterea fractiei de ejectie a ventriculului stang peste 30% E. sincopa vasovagala (pag. 247)

M1511114. Suportul vital avansat pentru asigurarea ventilatiei adecvate, controlului aritmiilor cardiace si stabilizarea statusului hemodinamic cuprinde urmatoarele manevre terapeutice:

A. intubatie cu sonda endotraheala

B. defibrilare/cardioversie si/sau electrostimulare

C. asigurarea unei linii intravenoase

D. efectuarea manevrei Heimlich

E. anestezie generala (pag. 249)

M1511115. Debutul stopului cardiac poate fi caracterizat prin simptome tipice unui eveniment cardiac acut precum:

A. durerea de debut din infarctul miocardic

B. dispneea acuta sau ortopneea

C. palpitatiile

D. ametelile instalate brusc

E. febra (pag. 247)

M1611116. In stopul cardiac apare:

A. Oprirea brutala a functiei de pompa a inimii

B. Deseori reversibilitate spontana

C. Reversibilitate prin interventie prompta

D. Oprirea lenta a functiei de pompa a inimii

E. Rareori reversibilitate spontana (pag. 245)

M1611117. Despre moartea subita cardiaca se poate afirma:

A. Boala aterosclerotica coronariana este cea mai frecventa anomalie structurala asociata

B. Pana la 80% din totalul mortilor subite cardiace din SUA sunt datorate consecintelor aterosclerozei coronariene

C. Cardiomiopatiile sunt implicate in 10-15% din cazurile de moarte subita cardiaca

D. Moartea subita cardiaca atinge punctul culminant in copilarie si adolescenta

E. Incidenta incepe sa scada la adultii tineri (pag. 246)

M1611118. Urmatorii sunt factori functionali asociati mortii subite cardiace:

A. Intoxicatia cu cocaina B. Intoxicatia cu digitala C. Hipoxemia

D. Acidoza

E. Sindromul WPW (pag. 246)

M1611120. Factorii de risc cei mai importanti ai mortii subite cardiace sunt:

A. Virsta

B. TA crescuta

C. HVS

D. Casexia

E. Fumatul (pag. 248)

M1611121. In stopul cardia secundar bradiaritmiilor sau asistoliei:

A. Nu este necesar socul extern

B. Este necesar socul extern

C. Adrenalina se administreaza intravenos

D. Pacientul nu necesita intubare

E. Atropina se administreaza intravenos (pag. 250)

M1611122. Ingrijirea pacientului care face colaps cuprinde:

A. Interventia initiala si suportul vital de baza

B. Suportul vital avansat

C. ingrijirea postresuscitare

D. Anticoagulare pe termen lung

E. ingrijire pe termen lung (pag. 249)

M2211125. Incidenta mortii subite cardiace scade abrupt si ramane la un nivel scazut:

A. in perioada cuprinsa intre nastere si varsta de 6 luni

B. in copilarie

C. intre 45 si 75 de ani

D. in adolescenta

E. la varstnici (pag. 246)

M2211127. In care dintre afectiunile enumerate factorul ereditar contribuie la riscul pentru moarte subita cardiaca:

A. cardiopatia ischemica

B. stenoza mitrala

C. sindromul intervalului QT prelingit congenital

D. hiperlipoproteinemiile genetice

E. cardiomiopatia dilatativa (pag. 246)

M2211129. Moartea subita cardiaca are urmatoarele cauze structurale:

A. reperfuzia dupa ischemie

B. leziunile cronice aterosclerotice

C. ischemia tranzitorie

D. infarctul miocardic acut

E. cardiomiopatia hipertrofica obstructiva (pag. 246)

M2211130. Care dintre cauzele de moarte subita cardiaca de mai jos NU sunt structurale:

A. insuficienta cardiaca

B. socul

C. miocardita

D. cardiomiopatia hipertrofica neobstructiva

E. hipopotasemia(pag. 246)

M2211132. Care dintre anomaliile metabolice sistemice enumerate pot constitui cauze de moarte subita cardiaca:

A. hipopotasemia

B. intoxicatia digitalica

C. hipoxemia

D. acidoza

E. intoxicatia cu cocaina(pag. 246)

M2211135. Care sunt modificarile anatomopatologice instalate acut, care suprapuse pe leziuni cronice preexistente genereaza moarte subita cardiaca:

A. fisurarea unei placi aterosclerotice

B. depunerea de ateroame in peretele vascular

C. ruperea unei placi de aterom

D. hemoragia in placa

E. tromboza(pag. 246)

M2211139. Cele mai multe stopuri cardiace si morti subite instalate prin mecanismul fibrilatiei ventriculare incep cu episoade de:

A. aritmie extrasistolica ventriculara

B. aritmie extrasistolica supraventriculara

C. tahicardie ventriculara nesustinuta

D. tahicardie ventriculara sustinuta

E. bigeminism ventricular (pag. 247)

M2211141. Moartea subita prin evenimente aritmice se instaleaza in mod caracteristic la pacientii:

A. in stare de veghe

B. in stare de coma

C. activi

D. inactivi

E. cu fibrilatie ventriculara  (pag. 247)

M2211142. In decesul prin insuficienta circulatorie exista:

A. tendinta la o durata mai mare a starii terminale

B. durata scurta (mai mica de o ora) a starii terminale

C. dominanta evenimentelor extracardiace inaintea instalarii starii terminale

D. dominanta fibrilatiei ventriculare inaintea instalarii starii terminale

E. dominanta tahicardiei ventriculare sustinute inaintea starii terminale (pag. 247)

M2211143. Moartea subita prin evenimente aritmice se caracterizeaza prin:

A. durata scurta a starii terminale (mai mica de o ora) B. durata mai lunga a starii terminale

C. predominanta manifestarilor extracardiace inaintea instalarii starii terminale

D. prezenta anterioara a comei

E. prezenta fibrilatiei ventriculare (pag. 247)

M2211144. Moartea subita prin evenimente aritmice NU se caracterizeaza prin:

A. durata scurta a starii terminale (mai mica de o ora) B. durata mai lunga a starii terminale

C. predominanta fibrilatiei ventriculare, ca mecanism electric

D. prezenta anterioara a comei

E. predominanta manifestarilor extracardiace inaintea instalarii starii terminale (pag. 247)

M2211145. Care dintre manifestarile clinice de mai jos pot constitui prodrom pentru debutul stopului cardiac si a mortii subite cardiace:

A. ameteli instalate brusc

B. dispnee severa cu ortopnee

C. durerea de debut din infarctul miocardic

D. livedo reticularis

E. acrocianoza (pag. 247)

M2211146. NU reprezinta prodrom pentru debutul stopului cardiac si a mortii subite cardiace urmatoarele manifestari clinice:

A. piroza

B. acrocianoza

C. crizele de palpitatii

D. ametelile instalate brusc

E. anauroza fugace (pag. 247)

M2211149. Stridorul sever cu puls persistent la un bolnav in stop cardiac este un semn caracteristic pentru:

A. aspiratia de corp strain

B. hemoragia pontina

C. aspiratia de mancare

D. infarctul bulbar

E. meningoencefalita(pag. 249)

M2211150. Ingrijirea bolnavului cu stop cardiac si moarte subita cuprinde urmatoarele etape:

A. profilaxia mortii cardiace subite

B. interventia initiala si suportul vital de baza

C. suportul vital avansat

D. ingrijirea postresuscitare

E. ingrijirea pe termen lung(pag. 249)

M2211154. Elementele resuscitarii cardiorespiratorii (RCR) sunt:

A. stabilirea ventilatiei pulmonare

B. mentinerea ventilatiei pulmonare

C. asigurarea tranzitului intestinal

D. asigurarea diurezei

E. compresia pieptului (pag. 249)

M2211155. Ritmul de insuflare a plamanilor in cadrul tehnicii ventilatorii conventionale de resuscitare cardiorespiratorie realizata de doua persoane NU este de:

A. 15 ori pe minut

B. 10-12 ori pe minut

C. 1-4 ori pe minut

D. 30-50 ori pe minut

E. 80-100 ori pe minut(pag. 249)

M2211158. Etapele majore ale resuscitarii cardiorespiratorii sunt:

A. eliberarea cailor aeriene

B. asigurarea diurezei

C. resuscitarea respiratorie

D. masajul cardiac

E. palparea arterelor poplitee (pag. 249)

M2211160. Compresia toracelui in timpul resuscitarii cardiorespiratorii NU presupune:

A. ritmul de 80-100 compresii/minut

B. o insuflare pulmonara la cinci compresii toracice

C. apasarea sternului cu antebratele flectate la 90 de grade

D. comprimarea cordului cu 3-5 cm

E. ritmul de 50-70 compresii/minut (pag. 249)

M2211161. Compresia toracelui in timpul resuscitarii cardiorespiratorii NU presupune:

A. cinci insuflatii pulmonare la cinci compresii toracice

B. ritmul de 40-50 compresii/minut

C. comprimarea cordului cu 15 cm

D. apasarea sternului cu bratele intinse

E. ritmul de 80-100 compresii/minut (pag. 249)

M2211162. Suportul vital avansat in cadrul resuscitarii cardiorespiratorii este realizat pentru:

A. asigurarea ventilatiei adecvate

B. controlul aritmiilor cardiace

C. stabilizarea statusului hemodinamic

D. restabilirea tranzitului intestinal

E. restabilirea perfuziei adecvate a organelor (pag. 249)

M2211163. Manevrele terapeutice utilizate pentru asigurarea suportului vital avansat din cadrul resuscitarii cardiorespiratorii sunt:

A. curatirea cavitatii bucale de resturi alimentare

B. indepartarea protezelor dentare

C. intubatia cu sonda endotraheala

D. defibrilarea/cardioversia si/sau electrostimularea

E. asigurarea unei linii intravenoase (pag. 249)

M2211164. NU se incadreaza in etapa de asigurare a suportului vital avansat din cadrul resuscitarii cardiorespiratorii urmatoarele manevre terapeutice:

A. intubatia cu sonsa endotraheala

B. asigurarea unei linii intravenoase

C. indepartarea corpilor straini din orofaringe

D. defibrilarea/cardioversia

E. curatirea cavitatii bucale de resturi alimentare (pag. 249)

M2211165. In resuscitarea cardiorespiratorie, cand este posibil este necesar ca:

A. defibrilarea imediata sa preceada intubatia

B. intubatia cu sonda endotraheala sa preceada defibrilarea

C. defibrilarea imediata sa preceada insertia unei linii intravenoase

D. insertia unei linii intravenoase sa preceada defibrilarea

E. resuscitarea cardiorespiratorie sa fie facuta in timp ce defibrilatorul se incarca (pag. 249)

M2211166. Care sunt caile pe care NU se administreaza adrenalina in timpul manvrelor de resuscitare

cardiorespiratorie:

A. intravenos

B. subcutanat

C. intramuscular

D. intraarterial

E. per os (pag. 250)

M2211167. Care sunt dozele inadecvate de adrenalina administrate intravenos la un bolnav in stop cardiac la care s-au instituit manevrele de resuscitare cardiorespiratorie:

A. 1 mg

B. 10 mg

C. 0,001 mg

D. 0,15 mg

E. 5 mg (pag. 250)

M2211168. Bolnavii cu aritmii ventriculare persistente si cu instabilitate electrica dupa mai multe defirbilari necesita administrarea de lidocaina in urmatoarea posologie:

A. 1 mg/Kg corp i.v.

B. repetarea dozei de 1 mg/Kg corp i.v. dupa 2 minute

C. 5 mg/Kg corp i.v., doza unica

D. repetarea dozei de 5 mg/Kg corp i.v. dupa 5 minute

E. 15 mg/Kg corp i.v. in doza unica (pag. 250)

M2211169. Gluconatul de calciu administrat intravenos la bolnavi cu aritmii ventriculare si instabilitate electrica si-a restrans utilitatea la cazurile cu:

A. hiperpotasemie acuta ce constrituie triger pentru fibrilatie ventriculara rezistenta

B. hipopotasemie

C. hipocalcemie

D. blocante de calciu administrate in doze toxice

E. hipofosfatemie (pag. 250)

M2211170. Dupa mai multe defibrilari pentru fiobrilatie ventriculara, cand persista instabilitatea electrica si administrarea lidocainei nu este eficienta se pot incerca:

A. chinidina

B. milrinona

C. gluconatul de calciu

D. procainamida

E. tosilatul de bretiliu (pag. 250)

M2211171. La bolnavii cu multiple defibrilari, la care persista instabilitatea electrica si la care lidocaina este ineficienta NU se recomanda:

A. tosilatul de bretiliu

B. procainamida

C. fenitoina

D. chinidina

E. amrinona (pag. 250)

M2211172. Ritmul de perfuzare continua a procainamidei la bolnavii defibrilati repetat, la care persista instabilitatea electrica NU este de:

A. 0,5 - 2 mg/minut

B. 5 - 10 mg/minut

C. 2 - 5 mg/minut

D. 20 mg/minut

E. 100 mg/minut (pag. 250)

M2211173. Care doze sunt gresite in ritmul de intretinere a tosilatului de bretiliu administrat bolnavilor defibrilati la care persista instabilitatea electrica:

A. 0,5 - 2 mg/minut B. 5 - 10 mg/minut C. 2 - 5 mg/minut

D. 15 mg/minut

E. 100 mg/5 minute (pag. 250)

M2211175. Stopul cardiac secundar asistoliei se trateaza cu:

A. soc electric extern de 200 J B. adrenalina intravenos

C. adrenalina intracardiac

D. adrenalina subcutanat

E. tosilat de bretiliu 5 - 10 mg/Kg in 5 minute (pag. 250)

M2211177. In stopul cardiac prin asistolie NU sunt utile:

A. adrenalina pe cale intravenoasa

B. atropina pe cale intravenoasa

C. socul electric extern de 200 J

D. lidocaina 1 mg/Kg intravenos

E. adrenalina pe cale intracardiaca   (pag. 250)

M2211179. In care forme etiopatogenetice de stop cardiac prognosticul este in general nefavorabil

A. prin fibrilatie ventriculara

B. prin asistolie

C. prin bradiaritmii

D. prin bradiaritmie/asistolie secundara obstructiei cailor aeriene cu corpi straini

E. tahicardie ventriculara (pag. 250)

M2211180. Care sunt formele etiopatogenetice de stop cardiac in care prognosticul poate fi mai bun:

A. asistola

B. bradiaritmiiile severe

C. asistolia/bradiaritmie secundara unui corp strain care obstructioneaza caile aeriene

D. fibrilatia ventriculara

E. tahicardia ventriculara sustinuta (pag. 250)

M2211181. Tratamentul stopului cardiac prin asistolie consta in:

A. intubatia cu sonda endotraheala si ventilatie mecanica

B. defibrilare cu soc cardiac extern de 200 J

C. masaj cardiac in ritm de 80-100 compresii/minut

D. adrenalina intracardiac

E. corectarea hipoxemiei si acidozei (pag. 250)

M2211185. Prognosticul dupa stop cardiac intraspitalicesc resuscitat este mai bun la bolnavii cu:

A. obstructia tranzitorie a cailor aeriene

B. dezechilibre electrolitice

C. anomalii metabolice severe

D. instabilitate hemodinamica

E. infectii severe, necontrolate therapeutic (pag. 250)

M2211187. Care dintre disritmiile enumerate, generatoare de stop cardiac, au prognostic defavorabil privind rata de succes a resuscitarii:

A. asistolia

B. tahicardia ventriculara nesustinuta

C. fibrilatia ventriculara

D. tahicardia ventriculara sustinuta

E. disociatia electromecanica (pag. 247)

M2211188. Succesul resuscitarii unui bolnav cu stop cardiac este mai mare in:

A. interventia prompta

B. fibrilatia ventriculara

C. preexistenta diabetului

D. asistolie

E. prezenta unei boli cardiace cronice decompensate (pag. 247)

M2211189. Succesul resuscitarii este mai mic si rata decesului mai mare in:

A. interventia tardiva

B. disociatia electromecanica

C. tahicardia ventriculara sustinuta

D. asistolie

E. prezenta unei stari clinice anterioare precare (pag. 247)

M2211190. Sansele de reusita a resuscitarii cardiorespiratorii sunt influentate negativ de:

A. varsta avansata

B. varsta tanara

C. interventia prompta

D. interventia intarziata

E. insuficienta circulatorie, ca expresie a mecanismului generator de stop cardiac (pag. 247)

M2211194. Riscul pentru moarte subita cardiaca in relatie cu un infarct miocardic cuprinde:

A. frecventa crescuta a contractiilor ventriculare premature

B. salve de tahicardie ventriculara

C. tahicardie ventriculara nesustinuta

D. fractie de ejectie mai mica sau egala de 30% E. fractie de ejectie mai mare de 30% (pag. 248)

M2211195. NU se recomanda in tratamentul de intretinere, pe termen lung la bolnavii care au supravietuit unui stop cardiac extraspitalicesc:

A. procainamida in doza de incarcare de 100 mg/5 minute

B. amiodarona

C. betablocantele

D. atropina intracardiac

E. chinidina (pag. 250)

M2211196. Chirurgia antiaritmica aplicabila, pe termen lung, la supravietuitorii unui stop cardiac extraspitalicesc cuprinde:

A. crioablatia

B. bypassul coronarian

C. anevrismectomia

D. insertia unui cardioconvertor/defibrilator

E. amiodarona (pag. 250)

M2211197. Supravietuirea dupa stopul cardiac extraspitalicesc este mai mica in recurentele de:

A. bradiaritmie

B. disociatie electromecanica

C. asistolie

D. tahicardie ventriculara nesustinuta

E. fibrilatie ventriculara (pag. 250)

M2511203. Anumite anomalii sistemice metabolice sunt factori funcţionali asociaţi ce pot determina o anomalie structurală să devină instabilă clinic şi să conducă la moarte subită cardiacă:

A. dezechilibrele electrolitice (ex. hipopotasemia)

B. alcaloza

C. acidoza

D. hiperglicemia

E. hypoxemia (pag. 246)

M2511204. Reperfuzia spontană a miocardului ischemic ce poate determina o instabilitate electrofiziologică şi aritmie şi să conducă la moarte subită cardiacă se poate produce prin:

A. modificări vasomotorii în vasele coronare

B. embolizare

C. deficienţa proteinei C şi S D. tromboliză spontană

E. administrarea de streptokinază (pag. 246)

M2511208. Colapsul cardiovascular poate fi cauzat de:

A. tahicardia sinusală

B. bradicardia severă tranzitorie

C. hipertensiunea arterială în puseu

D. creşterea fracţiei de ejecţie a ventriculului stâng peste 30% E. sincopa vasovagală (pag. 247)

M2511209. Cauzele cele mai frecvente ale decesului survenit în cursul spitalizarii după un stop cardiac resuscitat cu succces sunt:

A. aritmiile recurente

B. tromboembolismul pulmonar

C. encefalopatia anoxică

D. infecţiile ulterioare asistării prelungite a respiraţiei

E. denutriţia (pag. 247)

M2511212. Resuscitarea cardiorespiratorie ca suport vital de bază în cazul stopului cardiac cuprinde următoarele elemente:

A. defibrilarea sau cardioversia

B. plasarea unui cateter Swan - Ganz C. administrarea de digoxin intravenos D. compresia toracelui

E. stabilirea şi menţinerea ventilaţiei plămânilor (pag. 249)

M2511213. Suportul vital avansat pentru asigurarea ventilaţiei adecvate, controlul aritmiilor cardiace şi stabilizarea statusului hemodinamic cuprinde :

A. efectuarea manevrei Heimlich

B. intubaţie cu sondă endotraheală

C. anestezie generală

D. asigurarea unei linii intravenoase

E. defibrilare/cardioversie şi/sau electrostimulare (pag. 249)

M2511214. Combaterea stopului cardiac secundar bradiaritmiilor sau asistolei se poate face prin următoarele manevre:

A. şoc electric extern

B. administrarea de adrenalină intravenos

C. administrarea de atropină intravenos

D. resuscitarea respiratorie şi masajul cardiac extern

E. administrarea de lidocaină intravenous (pag. 250)

M2511215. Prognosticul după stopul cardiac intraspitalicesc asociat cu boli extracardiace este mai favorabil în cazul următoarelor afecţiuni:

A. insuficienţa renală

B. boli acute ale sistemului nervos central

C. dezechilibre electrolitice

D. tratament cu medicamente proaritmice

E. anomalii metabolice (pag. 250)

M2511216. În cazul unei defibrilări iniţiale nereuşite în stopul cardiac prin fibrilaţie ventriculară sau persitenţei instabilităţii electrice se pot administra intravenos următoarele medicamente:

A. Digoxinul

B. Nitroprusiatul de sodiu

C. Lidocaina

D. Procainamida

E. Hidralazina (pag. 250)

M2611219. În stopul cardiac NU există:

A. Oprirea brutală a funcţiei de pompă a inimii

B. Deseori reversibilitate spontană

C. Reversibilitate prin intervenţie promptă

D. Oprirea lentă a funcţiei de pompă a inimii

E. Rareori reversibilitate spontană (pag. 245)

M2611220. Despre moartea subită cardiacă se poate afirma:

A. Moartea subită cardiacă atinge punctul culminant în copilărie şi adolescenţă

B. Incidenţa începe să scadă la adulţii tineri

C. Boala aterosclerotică coronariană este cea mai frecventă anomalie structurală asociată

D. Până la 80% din totalul morţilor subite cardiace din SUA sunt datorate consecinţelor aterosclerozei coronariene

E. Cardiomiopatiile sunt implicate în 10-15% din cazurile de moarte subită cardiacă (pag. 246)

M2611224. Care din următorii factori de risc ereditari sunt specifici pentru moartea subită cardiacă:

A. Hipertensiunea arterială

B. Hiperlipoproteinemii genetice

C. Sindromul intervalului QT prelungit congenital

D. Unele sindroame miopatice

E. Unele sindroame displazice (pag. 246)

Raspunsuri

M1111088. A,C,E

M1111089. A,D,E

M1111090. B,D

M1111092. A,C,D,E

M1211096. A,B,C,E

M1211098. A,B,D,E

M1211099. A,B,D,E

M1211100. A,B,D,E

M1411107. B,D

M1511108. A,B,C,D

M1511110. B,C,D

M1511112. A,B,C,E

M1511113. B,E

M1511114. A,B,C

M1511115. A,B,C,D

M1611116. A,C,E

M1611117. A,B,C

M1611118. A,B,C,D

M1611120. A,B,C,E

M1611121. A,C,E

M1611122. A,B,C,E

M2211125. B,D

M2211127. C,D

M2211129. B,D,E

M2211130. A,B,E

M2211132. A,C,D

M2211135. A,C,D,E

M2211139. C,D

M2211141. A,C,E

M2211142. A,C

M2211143. A,E

M2211144. B,D,E

M2211145. A,B,C

M2211146. A,B,E

M2211149. A,C

M2211150. B,C,D,E

M2211154. A,B,E

M2211155. A,C,D,E

M2211158. A,C,D

M2211160. C,E

M2211161. A,B,C

M2211162. A,B,C,E

M2211163. C,D,E

M2211164. C,E

M2211165. A,C,E

 M2211166. B,C,D,E

M2211167. B,C,D,E

M2211168. A,B

 M2211169. A,C,D

M2211170. D,E

 M2211171. C,D,E

M2211172. A,B,D,E

M2211173. B,C,D,E

M2211175. B,C

M2211177. C,D

M2211179. B,C

M2211180. C,D,E

M2211181. A,C,D,E

M2211185. A,B,C

M2211187. A,E

M2211188. A,B

M2211189. A,B,D,E

M2211190. A,D,E

M2211194. A,B,C,D

M2211195. A,D,E

M2211196. A,B,C

M2211197. A,B,C

M2511203. A,C,E

M2511204. A,D

M2511208. B,E

M2511209. C,D

M2511212. D,E

M2511213. B,D,E

M2511214. B,C,D

M2511215. C,D,E

M2511216. C,D

M2611219. B,D

M2611220. C,D,E

M2611224. B,C,D,E