DIABET ZAHARAT
G1214056. Care dintre
urmatoarele afirmatii privind cetoacidoza diabetica sunt corecte ?
A. Este
o complicatia acuta frecventa a diabetului non-insulinodependent
B. Tratamentul
cu bicarbonat de sodiu este indicat la toti bolnavii
C. Daca
potasiul este scazut se amana administrarea insulinei cu 60-90 minute
D. In
cursul tratamentului cetonemia scade mai repede decat glicemia
E. Edemul
cerebral poate fi cauza de deces la copii
(pag.
2279-2280)
G1214057. Care dintre
urmatoarele afirmatii privind microalbuminuria la un pacient cu diabet zaharat
nu sunt corecte ?
A. Prezice mortalitatea
cardiovasculara
B. Se diagnosticheaza cand
albuminuria depaseste 550 mg/zi
C. Este nevoie de o singura dozare
pentru confirmare
D. Inseamna albuminurie situata
intre 30 si 300 mg/zi
E. Poate fi produsa de scaderea
concentratiei de heparan-sulfat protoglicanic din membrana glomerulara
(pag.
2283)
G1214058. Care dintre
urmatoarele afirmatii privind obiectivele terapeutice in tratamentul diabetului
zaharat sunt corecte?
A. Glicemii a jeun de 60-130 mg/dl
sunt acceptabile in insulinoterapia conventionala
B. In insulinoterapia intensiva
obiectivul ideal pentru glicemia preprandiala este 60-130 mg/dl
C. Glicemia masurata la ora 3
noaptea trebuie sa fie mai mare de 120 mg/dl
D. Glicemia masurata la ora 3
noaptea trebuie sa fie mai mare de 65 mg/dl
E. Glicemia mai mica de 200 mg/dl
la 1 ora postprandial este un obiectiv acceptabil
(pag.
2273)
G1214059. Care dintre
urmatoarele afirmatii privind testul de toleranta oral la glucoza sunt corecte
?
A. Valoarea predictiva a unui test
pozitiv este mai putin certa
B. Se efectueaza la pacientii cu
simptome de diabet zaharat
C. Rezultatele testului pot fi
influentate de anxietate, boli concomitente, dieta inadecvata, lipsa efortului
fizic
D. Valori ale glicemiei intre 140
mg/dl si 200 mg/dl la 2 ore dupa ingestia de glucoza permit diagnosticul
diabetului zaharat
E. Poate diagnostica “toleranta
alterata la glucoza”
(pag.
2265-2266)
G1214060. Care dintre
urmatoarele mecanisme fiziopatologice intervin in diabetul zaharat
non-insulinodependent tip 2 ?
A. Distructia autoimuna a
celulelor beta
B. Insulinorezistenta
C. Reducerea masei de celule
endocrine pancreatice
D. Depunerea de amilin in
insulelel pancreatice
E. Secretia anormala de insulina
(pag.
2270)
G1214061. Coma diabetica
hiperosmolara se caracterizeaza prin:
A. Deshidratare extrema
B. Valori moderat crescute ale
glicemiei
C. Valori scazute ale
bicarbonatului seric
D. Rata de mortalitate peste 50 %
E. Hipervascozitatea sanguina
(pag.
2280-2281)
G1214062. Diabetul zaharat
primar de tip 2 este: (pag. 2266)
A. Produs prin mecanisme imune
B. Prezent
numai la adulti
C. Rezistent la cetoacidoza
D. Consecinta lipsei absolute de
insulina
E. Insotit frecvent de obezitate
G1214063. Efectele
administrarii derivatilor de sulfoniluree la pacientii cu diabet zaharat sunt:
A. Cresterea transportului
intracelular de glucoza mediat de insulina
B. Inchiderea canalelor de potasiu
si depolarizarea celulelor beta
C. Inhibarea gluconogenezei
hepatice
D. Stimularea secrtetiei de
insulina endogena
E. Cresterea activitatii
receptorului kinazic al insulinei (pag. 2276-2277)
G1214064. In insulinoterapia
conventionala se folosesc:
A. Numai insulina rapida
B. 1-2 injectii cu insulina
intermediara
C. 2 injectii de amestec de
insulina rapida si intermediara
D. Trecerea de la 1 la 2 injectii
de insulina cand doza totala depaseste 50-60 de unitati
E. Algoritmuri pentru ajustarea dozelor
de insulina
(pag.
2272-2273)
G1214065. La un pacient cu
diabet zaharat hipoglicemiile pot fi:
A. Produse de tratamentul cu
metformin
B. Rare la cei cu nefropatie
diabetica
C. Mai frecvente la cei la care se
dezvolta o insuficienta corticosuprarenala
D. Prelungita la cei tratati cu
derivati de sulfoniluree
E. Cauza fenomenului Somogy
(pag.
2276-2277)
G1414080. Cauzele formelor
secundare de diabet zaharat sunt
A. Ataxia-teleangiectazia
B. Lipodistrofiile
C. Administrarea de hormoni
steroizi
D. Arsurile usoare
E. Infectiile virale
(pag.
2266)
G1414081. Complicatiile
cetoacidozei diabetice sunt
A. Tromboza vasculara
B. Anorexie,greturi
C. Mucormicoza
D. Temperatura corporala sub
normal
E. Sindromul de detresa
respiratorie
(pag.
2280)
G1414082. Fac parte dintre
caracteristicile generale ale diabetului zaharat insulino dependent
urmatoarele, cu exceptia
A. Locus genetic - necunoscut
B. Greutate corporala - normala
sau mica
C. Insulina plasmatica - mica spre
absenta
D. Complicaţia acuta - coma
hiperosmolara
E. Glucagon plasmatic – mare, rezistent
(pag.
2270)
G1414083. Leziunile
aterosclerotice aparute la pacientul diabetic pot cauza(pag.
2282)
A. Claudicatie intermitenta
B. La barbati, impotenta
functionala
C. Boala arteriala coronariana
D. Hipertensiune arteriala
E. Accident vascular cerebral
G1414084. Leziunile simple din
retinopatia diabetica sunt, exceptand
A. Pete vatuite
B. Microanevrisme
C. Cicatrice
D. Hemoragii in vitros
E. Hemoragii (puncte sau pete).
(pag.
2282)
G1414085. Terapia intensiva cu
insulina nu este indicata in urmatoarele cazuri, exceptand
A.
Copii sub 7 ani
B. Persoane dupa transplant
renal
C. Persoane cu boala coronariana
asociata
D. Persoane cu AVC asociat
E. Femei insarcinate (pag.
2274-2275)
G1514086. Ateroscleroza
coronariana ca si complicatie tardiva a diabetului zaharat poate conduce la
instalarea unui infarct miocardic ce poate avea urmatoarele trasaturi:
A. este silentios
B. debut brusc cu simptome de
insuficienta ventriculara stanga
C. artere coronare angiografic
normale
D. absenţa semnelor
electrocardiografice caracteristice
E. enzime de necroza miocardica
normale
(pag.
2281-82)
G1514087. Care dintre
urmatoarele clase de medicamente reprezinta agenti hipoglicemianti orali
utilizati in tratamentul diabetului zaharat: (pag.
2276-77)
A. Sulfonilureicele.
B. Bipiridinele
C. Biguanidele
D. Tiazolidindionele
E. Inhibitorii de HMGCoA
reductaza.
G1514088. Care dintre
urmatoarele situatii reprezinta complicatii ale retinopatiei proliferative din
diabetul zaharat:
A. formarea anevrismelor
B. hemoragia in vitros
C. dezlipirea de retina
D. cataracta
E. pierderea vederii
(pag.
2282)
G1514089. Care sunt cele mai
specifice leziuni ale glomerulosclerozei diabetice: (pag.
2282)
A. hialinizarea arteriolelor
aferente glomerulare
B. proliferarea endoteliala
C. formarea de semilune celulare
epiteliale
D. nodulii Kimmelstiel-Wilson
E. corpii hematoxilinici Gross
G1514090. Diabetul zaharat
insulino-dependent prezinta urmatoarele aspecte clinice:
(pag. 2271)
A. debut de obicei inainte de 40
de ani
B. debutul simptomelor poate fi
brusc
C. prezinta
pierdere in greutate dupa o perioada de mai multe zile
D. apariţia
cetoacidozei in timpul unei intercurenţe sau dupa o intervenţie chirurgicala
E. nivelul insulinei plasmatice
este crescut
G1514091. Hipoglicemia la pacientii
diabetici insulino-dependenti poate fi cauzata de:
A. lipsa unei mese
B. efort fizic neasteptat
C. scaderea dozei de insulina
D. eliberarea catecolaminelor ca
hormoni de contrareglare
E. instalarea complicatiilor
renale ale diabetului
(pag.
2275-76)
G1514092. in cetoacidoza
diabetica diagnosticul paraclinic releva:
A. glicemie in general peste
400mg/dl.
B. glicozurie
C. cetonurie
D. pH sanguin peste 7,45
E. hiponatremie.
(pag.
2278-79)
G1514093. Tabloul clinic al
cetoacidozei diabetice cuprinde:
A. anorexie, greata si varsaturi
B. tuse cu expectoratie hemoptoica
C. respiratie Kussmaul
D. dureri osoase
E. alterarea starii de constienta
sau coma franca
G1514094. Tratamentul
cetoacidozei diabetice cuprinde:
A. administrarea de insulina
intravenos
B. administrarea de glucagon
intravenos
C. administrarea intravenoasa de
solutie salina izotona sau Ringer lactat
D. administrarea de potasiu
E. administrarea de diuretice
(pag.
2279)
G1614095. Caracteristicile
clinico-biologice ale comei hiperosmolare noncetozice sunt:
(pag. 2281)
A. Semne neurologice
(comitialitate, hemiplegie tranzitorie, coma superficiala)
B. Hiperglicemie extrema
C. Scaderea azotului ureic sanguin
si a creatininei
D. Cresterea osmolaritatii
sangvine
E. Scaderea vascozitatii
plasmatice
G1614096. Care din preparatele
sulfonilureice sunt preferate a fi administrate in caz de boala renala
semnificativa (fiind exclusiv metabolizati si inactivati de catre ficat):
A. Tolbutamid
B. Glipizid
C. Gliburid
D. Clorpropamid
E. Tolazamid
(pag.
2276)
G1614097. Cetoacidoza
diabetica:
A. Este cauzata de intreruperea
aportului de insulina
B. Poate fi determinata de
infectii, interventii chirurgicale
C. Are ca substrat fiziopatologic:
gluconeogeneza maxima cu scaderea utilizarii periferice a glucozei
D. Se dezvolta datorita blocarii
procesului cetogenetic
E. Se asociaza cu scaderea
relativa sau absoluta a concentratiei de glucagon
(pag.
2277)
G1614098. Clinic, cetoacidoza
diabetica se manifesta prin urmatoarele, cu exceptia:
A. Greturi, varsaturi, anorexie
B. Durere abdominala
C. Respiratie Kussmaul
D. Semne de supraincarcare
volemica
E. Oligurie
(pag.
2278)
G1614099. Coma diabetica
hiperosmolara noncetozica:
A. Este o complicatie a diabetului
insulino-dependent
B. Rezulta dintr-o diureza
hiperglicemica sustinutacu aport redus de lichide
C. Poate fi precipitata de
hemodializa, alimentatie prin sonda cu formule bogat proteice, agenti osmotici
D. Poate fi initiata de steroizi,
agenti imunosupressivi, diuretice
E. Apare la tineri
(pag.
2280)
G1614100. Derivatele de
sulfoniluree:
A. Actioneaza prin inhibarea
eliberarii de insulina din celula beta
B. Cresc numarul de receptori
insulinici
C. Scad transportul
insulino-mediat al glucozei
D. Cresc eliberarea de insulina
E. Au receptori, care reprezinta
subunitatea canalului KATP, care controleaza potentialul de membrana a celulei
beta
(pag.
2276)
G1614101.
Metforminul:
A. Este derivat de acarboza
B. Este utila la pacientii obezi
cu DZNID, care nu raspund la dieta si efort fizic
C. Nu poate fi prescris ca
monoterapie
D. Poate determina acidoza lactica
E. Nu trebuie administrat in caz
de boala renala.
(pag.
2276)
G1614102. Polineuropatia
vegetativa la nivelului tractului gastrointestinal se poate manifesta prin:
A. Disfunctie esofagiana cu
dificultate la inghitire
B. Ulcer duodenal cronic
C. Evacuare gastrica intarziata
D. Diaree, constipatie
E. Sindrom Mallory-Weiss
(pag.
2283)
G2514121. Capacitatea
organismului de a răspunde la o încărcare exogenă cu glucoză poate fi uneori
scăzută datorită descărcării de epinefrină ce produce:
A. blocarea secreţiei de insulină
B. împiedică acţiunea insulinei în
ţesuturile ţintă
C. stimularea eliberării de
glucagon
D. stimularea producerii de
glicogen
E. activarea glicogenolizei
(pag.
2265)
G2514122. Cauzele
secundare de diabet zaharat sunt:
(pag. 2266)
A. pancreatita cronică
B. hipertiroidia
C. acromegalia
D. insuficienţa corticosuprarenală
cronică
E. deficitul de alfa-1
antitripsină
G2514123. Diabetul zaharat
autoimun (tip 1) poate fi frecvent asociat cu alte endocrinopatii autoimune
precum:
A. feocromocitomul.
B. boala Cushing
C. insuficienţa suprarenală
D. tiroidita Hashimoto
E. acromegalia
(pag.
2269)
G2514124. Anticorpii anticelulă
insulară implicaţi în producerea diabetului zaharat insulino-dependent includ
anticorpii faţă de:
A. insulină
B. proinsulină
C. glucozo 6 fosfat dehidrogenază
D. decarboxilaza acidului glutamic
E. carboxipeptidaza H
(pag. 2269)
G2514125. Diabetul zaharat
non-insulino-dependent tip 2 se caracterizează din punct de vedere
fiziopatologic prin:
A. secreţie anormală de
insulină
B. rezistenţă la acţiunea
insulinei
C. producţia de anticorpi
anticelulă insulară
D. distrucţie directă a celulelor
beta de către un virus sau toxină
E. scăderea nivelului glucagonului
plasmatic
(pag.
2270)
G2514126. Diabetul zaharat
insulino-dependent prezintă următoarele aspecte clinico-paraclinice:
A. debut de obicei după vârsta de
50 de ani
B. debutul simptomelor poate fi
brusc cu sete, poliurie şi apetit crescut
C. prezintă
pierdere în greutate după o perioadă de mai multe zile
D. apariţia
cetoacidozei în timpul unei intercurenţe sau după o intervenţie chirurgicală
E. nivelul insulinei plasmatice
crescut.
(pag.
2271)
G2514127. Diabetul zaharat
non-insulino-dependent prezintă următoarele aspecte clinico-paraclinice:
(pag. 2271)
A. debut de obicei înainte de 30
de ani
B. pacienţii de obicei sunt
supraponderali
C. simptomele apar progresiv
D. diagnosticul este pus frecvent
la o examinare de laborator de rutină
E. insulina plasmatică este
scăzută
G2514128. O dietă cu 50%
grăsimi cu 33% acizi graşi mononesaturaţi şi 35% carbohidraţi are următoarele
efecte:
A. scade nivelul glucozei
sanguine
B. scade nivelul de insulină.
C. scade nivelul VLDL
D. scade nivelul HDL
E. determină scădere în
greutate
(pag.
2272)
G2514129. Hipoglicemia la
pacienţii diabetici insulino-dependenţi poate fi cauzată de:
(pag. 2275-76)
A. lipsa unei mese
B. efort fizic excesiv
C. scăderea dozei de insulină
D. eliberarea catecolaminelor ca
hormoni de contrareglare
E. instalarea complicaţiilor
renale ale diabetului
G2514130. Agenţii
hipoglicemianţi orali folosiţi în tratamentul diabetului zaharat sunt:
A. Tolbutamidul
B. Glipizida
C. Metforminul
D. Carvedilolul
E. Troglitazona
(pag.
2276-77)
G2514131. Tabloul clinic al
cetoacidozei diabetice poate cuprinde:
A. anorexie, greaţă şi
vărsături
B. dureri precordiale
C. tuse cu hemoptizie
D. respiraţie Kussmaul
E. alterarea stării de conştienţă
sau comă francă
(pag.
2278)
G2514132. Investigaţiile
paraclinice în cetoacidoza diabetică relevă:
A. glicemie în general peste
400mg/dl
B. glicozurie
C. cetonurie.
D. pH sanguin peste 7,45
E. hipernatremie
(pag.
2278-79)
G2514133. Tratamentul
cetoacidozei diabetice cuprinde:
A. administrarea de insulină
intravenos
B. administrarea de glucagon
intravenos
C. administrarea intravenoasă de
soluţie salină izotonă sau Ringer lactat
D. administrarea de potasiu în
funcţie de ionogramă
E. administrarea de aminoacizi
esenţiali
(pag. 2279)
G2514134. Ateroscleroza
coronariană ca şi complicaţie tardivă a diabetului zaharat poate conduce la
instalarea unui infarct miocardic ce poate avea următoarele trăsături:
A. este silenţios
B. debut brusc cu simptome de
insuficienţă ventriculară stângă
C. artere coronare angiografic
normale
D. absenţa semnelor
electrocardiografice caracteristice
E. enzime de necroză miocardică
normale
(pag.
2281-82)
G2514135. Retinopatia
proliferativă ca şi complicaţie a diabetului zaharat poate prezenta următoarele
aspecte:
A. edem papilar
B. vase de neoformaţie
C. hemoragie în vitros
D. dezlipire de retină
E. cicatrici
(pag.
2282)
G2514136. Cele mai specifice
leziuni ale glomerulosclerozei diabetice sunt: (pag.
2282)
A. proliferare endocapilară
B. proliferare extracapilară
C. hialinizarea arteriolelor
aferente glomerulare
D. nodulii Kimmelstiel-Wilson
E. corpii hematoxilinici
Gross
G2514137. Menţinerea unui nivel
sanguin normal al glucozei pe timpul sarcinii previne:
A. naşterea prematură
B. macrosomia fetală
C. sarcina gemelară
D. sindromul de detresă
respiratorie a nou-născutului
E. mortalitatea perinatală
(pag.
2274)
G2514138. Hormonii de
contrareglare care intră în acţiune în situaţii acute de hipoglicemie sunt:
A. glucagonul
B. cortizolul
C. epinefrina
D. hormonul de creştere
E. tiroxina
(pag. 2275)
G2514139. Glucagonul ca şi
hormon de contrareglare în caz de hipoglicemie acţionează prin următoarele
mecanisme:
A. stimularea sintezei de
glicogen
B. creşterea producţiei hepatice
de glucoză
C. scăderea utilizării glucozei în
ţesuturile nonhepatice
D. scăderea glicogenolizei
E. inhibarea secreţiei de
insulină
(pag.
2275)
G2514140. Tratamentul
atacurilor hipoglicemice constă în:
A. administrarea de zahăr sau
băuturi nealcoolice ce conţin zahăr
B. perfuzia cu soluţie salină
izotonă
C. administrarea unei doze mai
scăzute de insulină
D. administrarea de glucagon
E. administrarea de
beta-blocante
(pag.
2276)
G2614150. Derivatele de
sulfoniluree:
A. Au receptori, care reprezintă
subunitatea canalului KATP, care controlează potenţialul de membrană a celulei
beta
B. Cresc numărul de receptori
insulinici
C. Scad transportul
insulino-mediat al glucozei
D. Cresc eliberarea de insulină
E. Acţionează prin inhibarea
eliberării de insulină din celula beta
(pag.
2276)
G2614151. Care din preparatele
sulfonilureice sunt preferate a fi administrate în caz de boală renală
semnificativă (fiind exclusiv metabolizaţi şi inactivaţi de către ficat):
A. Tolbutamid
B. Glipizid
C. Gliburid
D. Clorpropamid
E. Tolazamid
(pag.
2276)
G2614152. Metforminul:
(pag. 2276)
A. Face parte din grupa glinidelor
B. Este utilă la pacienţii obezi
cu DZNID, care nu răspund la dietă şi efort fizic
C. Nu poate fi prescris ca
monoterapie
D. Poate determina acidoză lactică
E. Nu trebuie administrat în caz
de boală renală
G2614153. Cetoacidoza
diabetică:
A. Este cauzată de întreruperea
aportului de insulină
B. Are ca substrat fiziopatologic:
gluconeogeneză maximă cu scăderea utilizării periferice a glucozei
C. Se dezvoltă datorită blocării
procesului cetogenetic
D. Se asociază cu scăderea
relativă sau absolută a concentraţiei de glucagon
E. Poate fi determinată de
infecţii, intervenţii chirurgicale
(pag.
2277)
G2614154. Clinic, cetoacidoza
diabetică se manifestă prin următoarele, cu excepţia:
A. Semne de supraîncărcare
volemică
B. Greţuri, vărsături,
anorexie
C. Durere abdominală
D. Respiraţie Kussmaul
E. Oligurie
(pag.
2278)
G2614155. Tratamentul
cetoacidozei diabetice constă în:
A. Insulinoterapie 25-50 unităţi
i.v.
B. Fluide intravenos (soluţii
saline şi Ringer lactat)
C. Suplimentarea sodiului
D. Tratamentul cu bicarbonat este
contraindicată (în special dacă este prezentă hipotensiunea arterială)
E. Glucagon i.m.
(pag.
2279)
G2614156. Coma diabetică
hiperosmolară noncetozică:
A. Este o complicaţie a diabetului
insulino-independent
B. Rezultă dintr-o diureză
hiperglicemică susţinutăcu aport redus de lichide
C. Poate fi precipitată de
hemodializă, alimentaţie prin sondă cu formule bogat proteice, agenţi osmotici
D. Poate fi iniţiată de steroizi,
agenţi imunosupressivi, diuretice
E. Apare la tineri
(pag.
2280)
G2614157. Caracteristicile
clinico-biologice ale comei hiperosmolare noncetozice sunt:
A. Semne neurologice
(comiţialitate, hemiplegie tranzitorie, comă superficială)
B. Hipoglicemie
C. Scăderea azotului ureic sanguin
şi a creatininei
D. Creşterea osmolarităţii
sangvine
E. Scăderea vâscozităţii
plasmatice
(pag.
2281)
G2614158. Polineuropatia
vegetativă la nivelului tractului gastrointestinal se poate manifesta prin:
A. Disfuncţie esofagiană cu
dificultate la înghiţire
B. Ulcer duodenal cronic.
C. Evacuare gastrică întârziată
D. Diaree, constipaţie
E. Sindrom Mallory-Weiss
(pag.
2283)
G2614159. Cauze de diabet
zaharat secundar pot fi următoarele afecţiuni:
A. corticosteroizi
B. sindromul Conn
C. hipotiroidismul
D. acromegalia
E. hepatita cronică
(pag.
2266)
G2614160. Caracteristicile
diabetului zaharat tip 2 (insulinoindependent) sunt următoarele, CU EXCEPŢIA:
A. apare la tineri, normo- sau
subponderali
B. răspunde la terapia
sulfonilureică.
C. apare la pacienţi
supraponderali, obezi
D. răspunde numai la tratament
combinat (insulină+biguanide)
E. complicaţiile vasculare sunt
rare
(pag.
2270)
G2614162. Referitor la
tolbutamid sunt adevărate următoarele afirmaţii:
A. face parte din grupa
biguanidelor.
B. este metabolizat şi inactivat
exclusiv de ficat
C. acţionează prin inhibarea
alfa-1 glicozidazei
D. este medicamentul de primă
alegere în diabetul zaharat tip 1
E. creşte eliberarea de insulină
la nivel pancreatic
(pag.
2276)
G2614163. Coma diabetică
cetoacidotică se caracterizează prin următoarele:
A. este o complicaţie frecventă a
diabetului tip 1 (insulinodependent)
B. se poate complica cu sindrom de
detresă respiratorie
C. este cauzată de supradozaj de
insulină
D. se dezvoltă datorită blocării
procesului cetogenetic.
E. se asociază cu valori pH de
peste 7,4
(pag.
2277)
G2614164. Derivatele de
sulfoniluree:
A. nu pot fi prescrise în
monoterapie
B. produc hipoglicemie
C. scad numărul de receptori
insulinici
D. sunt de primă alegere la
pacienţii obezi
E. cresc eliberarea de insulină
(pag.
2276)
G2614165. Coma hiperosmolară
noncetoacidotică:
A. este cauzată de creşterea
aportului de insulină
B. apare mai frecvent la persoane
în vârstă, cu un grad avansat de ateroscleroză cerebrală
C. se dezvoltă datorită blocării
procesului cetogenetic
D. se asociază cu creşterea
azotului ureic sanguin şi a creatininei
E. se poate asocia cu semne
neurologice (ex. hemiplegie tranzitorie)
(pag.
2281)
G2614166. Tratamentul
cetoacidozei diabetice constă în::
A. Insulinoterapie 25-50 unităţi
i.v.
B. Fluide intravenos (soluţii
saline şi Ringer lactat)
C. Suplimentarea sodiului
D. Tratamentul cu bicarbonat este
contraindicată (în special dacă este prezentă hipotensiunea arterială)
E. Glucagon i.m.
(pag.
2279)
RASPUNSURI
1.
G1214056.
C,E
2.
G1214057.
B,C
3.
G1214058.
A,D,E
4.
G1214059.
A,C,E
5.
G1214060.
B,D,E
6.
G1214061.
A,D,E
7.
G1214062.
C,E
8.
G1214063.
A,B,D
9.
G1214064.
B,C,D,E
10.
G1214065.
C,D,E
11.
G1414080. A,B,C
12.
G1414081. A,C,E
13.
G1414082. A,D,E
14.
G1414083.
A,C,E
15.
G1414084.
C,D
16.
G1414085.
B,E
17.
G1514086. A,B
18.
G1514087. A,C,D
19.
G1514088. B,C,E
20.
G1514089. A,D
21.
G1514090. A,B,C,D
22.
G1514091. A,B,E
23.
G1514092. A,B,C,E
24.
G1514093. A,C,E
25.
G1514094. A,C,D
26.
G1614095. A,B,D
27.
G1614096. A,E
28.
G1614097. A,B,C
29.
G1614098.
D,E
30.
G1614099.
B,C,D
31.
G1614100.
B,D,E
32.
G1614101. B,D,E
33.
G1614102. A,C,D
34.
G2514121. A,B,C,E
35.
G2514122. A,C
36.
G2514123. C,D
37.
G2514124. A,B,D,E
38.
G2514125. A,B
39.
G2514126. B,C,D
40.
G2514127. B,C,D
41.
G2514128. A,B,C
42.
G2514129. A,B,E
43.
G2514130. A,B,C,E
44.
G2514131. A,D,E
45.
G2514132. A,B,C
46.
G2514133. A,C,D
47.
G2514134. A,B
48.
G2514135. B,C,D,E
49.
G2514136. C,D
50.
G2514137. B,D,E
51.
G2514138. A,C
52.
G2514139. B,C
53.
G2514140. A,D
54.
G2614150. A,B,D
55.
G2614151. A,E
56.
G2614152. B,D,E
57.
G2614153. A,B,E
58.
G2614154. A,E
59.
G2614155. A,B
60.
G2614156. A,B,C,D
61.
G2614157. A,D
62.
G2614158. A,C,D
63.
G2614159. A,D
64.
G2614160. A,D,E
65.
G2614162. B,E
66.
G2614163. A,B
67.
G2614164. B,E
68.
G2614165. B,D,E
69.
G2614166. A,B
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu